Aniversările sunt zile de aducere aminte pentru împlinirile oferite de Dumnezeu nouă, oamenilor. Chiar Dumnezeu a poruncit poporului Său să cinstească și să sărbătorească evenimentele majore din viața lor: „Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte pe care le veți vesti la vremurile lor hotărâte”. (Levitic 23:4)
De aceea cred că este bine să poposim uneori pentru a cugeta la minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în viețile oamenilor și ale Bisericilor.

Odată cu Revoluția din Decembrie 1989, o nouă eră s-a născut în viața bisericilor evanghelice, deschizându-se noi porți pentru Evanghelizare și făcându-se loc pentru diferite modalități de răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu.

S-au organizat servicii de evanghelizare, pe stadioane sau în sălile în care altădată nimeni nu s-ar fi gândit că ar putea fi auzit vreodată mesajul Evangheliei.

Pe fundalul acesta, Dumnezeu a pus în inima pastorului Ceuță dorința de a deschide o biserică în zona Militari - Drumul Taberei, cartiere în care nu exista nici o biserică evanghelică.

La data de 10 august 1993, în sala 10 a Clubului Apaca, a început să funcționeze o biserică cu numele „Smirna”. Dar, în vremea aceea, funcționarea unei biserici într-un club era un prilej de poticnire pentru celelalte biserici.

Perioada anilor 93 - 96 a fost înfloritoare pentru biserica „Smirna". În ciuda chiriei plătite lunar, a fumului frecvent de țigară, a strigătelor din sala de arte marțiale, ea s-a format ca o biserică puternică din punct de vedere spiritual.

În luna Octombrie a anului 1993, au fost inițiate cursurile Institutului Biblic Român și biserica a devenit un loc în care studenții își puteau desfășura activitatea pastorală și se puteau zidi spiritual. Slujbele de marți seară erau un prilej de mare bucurie pentru numeroși tineri din București, și mulți erau cei care veneau să se alăture bucuriei studenților și să-L laude pe Domnul la închinarea condusă de fratele Bob Franklin.

În perioada dintre anii 93 - 96, Biserica a cunoscut o puternică creștere spirituală și numerică. Mesajele și studiile biblice au atins și au zidit multe inimi.

Biserica simțea deja nevoia acută a unui spațiu propriu. Dumnezeu cunoștea această dorință a ei și avea să lucreze într-un mod minunat. Comitetul bisericii a început să caute un spațiu disponibil pentru a-și construi clădirea. Terenul de pe strada Răsăritului era singurul care corespundea viziunii de a fi situat între cele două cartiere. (Militari - Drumul Taberei). La data de 15 mai 1996, a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare al terenului cu suprafața de 1500 m2 din strada Răsăritului nr. 61 A, sectorul 6, București. Banii pentru cumpărarea terenului au fost împrumutați de la Eugen Pop, fără dobândă și fără dată de restituire.

Începând din acea zi, biserica putea afirma: „În sfârșit a răsărit o lumină." Bucuria a pătruns în inimi. Tinerii și-au unit forțele pentru curățarea terenului, comitetul s-a concentrat asupra întocmirii planurilor de construcție și de așezare în teren a clădirii în timp ce membrii bisericii și-au înălțat mâinile spre cer, în adorarea Celui care le făcuse parte de această mare binecuvântare.

Spre sfârșitul anului 1996, nori negri au început să umbrească bucuria bisericii. Conducerea clubului nu ne-a mai prelungit contractul de închiriere pentru sala 10 a Clubului Apaca și am fost nevoiți să ne mutăm în Sala Bingo unde, pentru o perioadă destul de lungă, biserica și-a desfășurat slujbele în condiții și mai precare. De exemplu, înainte de începerea slujbei, membrii bisericii erau nevoiți să curețe scrumierele, să așeze mesele și scaunele în ordine, să aerisească sala de fumul gros de țigară și să pună amvonul între cele două motociclete de pe platforma sălii. Uneori monitoarele de Bingo rămâneau activate. În astfel de condțtii Dumnezeu își forma Biserica.

Un eveniment important din viața bisericii în această perioadă (5 februarie 1997), care merită menționat, a fost serviciul de ordinare cu cel mai mare număr de păstori și lucraători (40) așezați vreodată în lucrare. A fost una dintre primele festivități ale Adunărilor lui Dumnezeu din România, organizație penticostală nou înființată, la care urma să fie afiliată și biserica noastră.

În perioada de deznădejde, când biserica încă mai funcționa în sala Bingo, Dumnezeu a dat pastorului încredințarea că biserica va fi trimisă din America cu vaporul, fără să fim nevoiți să petrecem timp la construirea ei. La împărtășirea acestei viziuni, puțini dintre membrii bisericii au crezut în ea. La scurt timp după această întâmplare, într-o duminică, am fost vizitați de un grup de americani care au donat o sumă de bani pentru construirea noii biserici. Nu erau mulți dar aveau să fie o sămânță binecuvântată. Nu după mult timp, aceștia ne-au transmis hotărârea bisericii lor de a ne construi biserica. Modul lor de a ne ajuta a fost unul diferit. Ei nu ne-au trimis bani, ci materiale de construcție gata pregătite chiar de ei înșiși pentru asamblarea noii clădiri. Totul s-a desfășurat conform încredințării primite.

Șirul evenimentelor poate continua și în viitor, dacă biserica „Harul” nu-și va pierde frumusețea spirituală și va rămâne mereu o biserică puternică. În toți acești ani, Dumnezeu a binecuvântat biserica noastră cu lideri, familii și cu membri puternici. Nopțile de veghe, rugăciunile înflăcărate, zilele de post, strălucesc ca niște podoabe sfinte, frumos țesute în veșmintele ei. Darurile de bunăvoie, zeciuielile, mesele oferite săptămânal celor săraci, stau ca o mărturie vie în mâna ei. Grupurile de laudă și închinare precum și grupele de copii, reprezintă tezaurul de mare preț al bisericii. Biserica a crescut numeric foarte mult. Cuvântul Domnului: „Biserica se bucura de pace..., se întărea sufletește, și umbla în frica Domnului; și, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulțea”, se împlinește în vremea noastră.

Când am cumpărat terenul, nu am știut că Dumnezeu avea un plan măreț nu numai pentru biserică ci și pentru Universitatea Biblică din România. Dumnezeu știa atunci ceea ce noi nu am știut: tot colțul acestei străzi, a cărui suprafață permite construirea celui mai mare centru educațional creștin din București (aprox. 2,5 ha), era rezervat pentru noi. Dumnezeu a transformat Biserica „Harul” dintr-o biserică de cartier într-o biserică continentală cu viziune globală și, pentru o vreme ca aceasta, ea a devenit „Vaticanul” Adunărilor lui Dumnezeu. Biserica Harul face parte din Adunarile lui Dumnezeu din România, Federatia Europeana Penticostala, Federatia Mondiala a Adunarilor lui Dumnezeu si Federatia Mondiala Penticostala.